„Atunci când vorbești în public, ai șansa de a schimba mentalități…”

Uneori, responsabilitatea livrării unui discurs pune presiune asupra oricărui vorbitor, indiferent de pregătirea prealabilă. Georgiana Neagu își dorește să poată trece peste angoasa vorbitului în public pe care o trăiește de când era copil, iar la cursul Marstering Public Speaking îi vom oferi câteva soluții de gestionare a emoțiilor în timpul discursului.

De ce îmi doresc să știu să vorbesc în public?

Aș putea spune simplu: pentru că îmi este util la serviciu! Dar lucrurile nu sunt atât de simple. Atunci când vorbești în public, ai șansa de a schimba mentalități, de a împărtăși din propria experiență, de a-i învăța pe alții, nu numai simpla menire de a comunica informații. Atunci când modelezi oameni și formezi angajații și clienții, trebuie să știi cum să o faci.

Din păcate, am avut întotdeauna oroare de a vorbi în public, încă de pe vremea serbărilor de la grădiniță, când o sală întreagă de părinți agitați își priveau propriile odrasle și pe ale celorlalți și voiau să se mândrească. Nu numai că mi se păreau niste manifestări stupide ale unor adulți, dar cred că stresul în viața mea a început de atunci.

Acum, deși îmi place ceea ce fac și cred că fac ceva util pentru societate în general, am ceva angoase legate de faptul că la locul de muncă trebuie să fac prezentări clienților, colegilor sau să fac prezentări la diverse conferințe. Lucrez într-o fimă de consultanță de management sanitar, sunt consultant, dar mă ocup și de prezentarea serviciilor unor potențiali clienți. Îi învăț pe alții, le transmit experiențele și cunoștințele mele, însă fac și parte de vânzări. Într-un fel mă vând pe mine, dar îmi place să cred că ceea ce fac este util societății în care trăim.

Sunt in concediu de maternitate de câteva luni, iar din luna aprilie mă voi întoarce la locul de muncă. Nu-mi va fi ușor să mă lupt cu grijile maternității, dar și cu faptul că rămân în urmă cu serviciul, concurența, care atunci când te vede la pământ, își ascute cel mai tare colții…

În ceea ce privește tehnica de prezentare, uneori îmi reușește de minune, cred eu, dar în orice sală am câteva persoane recalcitrante. Uneori mă apucă emoțiile și-mi tremură vocea, dar pe măsură ce mă afund în prezentare, uit de frică și reușesc să transmit informațiile necesare. Dacă se întâmplă cumva să fie și șeful meu în sală, discursul meu e dezastruos. Nimeni nu mă inhibă mai mult decât șeful, deși nu este un om tiranic sau care să se poarte urât cu angajații.

Deși fac prezentări la actualul loc de muncă de mai bine de patru ani, nu m-am obișnuit. Mi-ar plăcea să-mi pot stăpâni întotdeauna angoasele și să pot comunica într-un mod eficient și constructiv cu publicul. Îmi place să cred că ceea ce fac eu modelează oamenii și caracterele. E singurul lucru care îmi dă curaj să merg mai departe. Iar ca să o fac cum trebuie, am nevoie de experiența Dvs.

Credit foto: Călin Ilea