Never stop learning, because life never stops teaching

La Public Speaking School susținem dorința și mai ales determinarea de autodepășire, de a învăța mereu, de a fi în fiecare zi o variantă mai bună a ta. Din acest motiv ne bucurăm când întâlnim persoane precum Mara Murgilă, care au ca obiectiv principal autodepășirea și au trasat pașii pe care doresc să îi urmeze pentru a se dezvolta. Ne face plăcere să vă invităm să citiți eseul pe care Mara l-a trimis pentru a participa la concursul Mastering Public Speaking.

Sunt Mara și CRED. Cred cu tărie în cuvintele rostite cu încredere, în cuvintele vorbite și în cele nevorbite care transmit un mesaj. Cred cu tărie în gândurile exprimate așa cum trebuie, în abilitatea fiecăruia dintre noi de a gândi. Cred, de asemenea, că, la fel ca orice dar, și cel de a avea păreri, sentimente și gânduri este unul care care trebuie educat, cu fiecare oportunitate, existentă, ivită sau creată, întrucât am învățat de-a lungul timpului că modul în care transmiți un mesaj poartă 90% din valoarea mesajului.

Am descoperit arta de a vorbi încă de când eram copil, când căutam atenția prin orice mijloace și când îmi doream să mă fac înțeleasă și, mai ales, ascultată. De pe vremea când visam cu ochii deschiși și țineam morțiș ca și ceilalți să creadă în visele mele. Mai târziu, am descoperit aceeași dorință în omul profesionist Mara, când am preluat pentru prima dată o funcție de management. Îmi aduc aminte prima ședință pe care am ținut-o eu și în care mi-am dorit să transmit un mesaj, să transmit cunoștințele și înțelegerea mea asupra lucrurilor de care te poți lovi în fiecare zi în domeniul outsourcingului, când ai datoria de a înțelege nevoile clientului și de a le transforma în prioritățile tale, chiar dacă uneori se îndepărtează de principiile tale de zi cu zi. Emoțiile? O consecință naturală a dorinței de a face totul perfect. Rezultatul? Concluzia că perfecțiunea este relativă – că poate fi diferită în funcție de persoana care o analizează. Mesajul transmis? Conform planului, în ciuda obiecțiilor, pe care și eu le avusesem din prisma agentului de call center.

Dacă totul a decurs bine – ce poate să nu fi mers bine ? Cred că atunci a apărut în mintea mea pentru prima dată întrebarea: Cum evaluezi dacă totul a decurs bine? În timp ce vorbești în public? După? Cum te autoevaluezi? Răspunsul nu a întârziat să apară – în comportamentul publicului meu, în schimbări sau stagnări. Atunci am învățat pentru prima dată un lucru concret, însă greu de cuantificat. Natura umană este, prin definiție, capabilă de a recepționa un mesaj, de a-l înțelege, de a spune DA în timp ce gândește NU. Însă, tot prin definiție, oamenii sunt diferiți, motiv pentru care fiecare mesaj poate emite senzori de percepție diferiți pentru fiecare individ, astfel că devine natural să recepționezi un mesaj, fără a-l transforma în obiectivul tău imediat.

Se spune că omul din greșeli învață, însă în subiectul vorbitului în public nu consider că există decât foarte puține greșeli pe care le poți face, și niciodată de mai multe ori, pentru că efectul lor este imediat: pe fața ascultătorilor. Însă cum altfel poți dezvolta această abilitate? Cărțile de specialitate există, ca pentru orice domeniu, însă știm deja că aplicabilitatea lor în realitate este una redusă, întrucât scenariile și situațiile cu care ne confruntăm în fiecare zi pot avea unicitatea lor. Pe măsură ce am schimbat diferite funcții de management, am avut ocazia de a experimenta:

• Cum să te adresezi unor persoane și să fii agresiv în mesaj, dar gentil în exprimare;
• Cum să transmiți un mesaj motivațional unor persoane a căror activitate are impact direct asupra activității tale;
• Cum să transmiți o decizie dificilă unui grup de oameni care nu pot avea toate informațiile care au stat la baza acelei decizii;
• Cum să transmiți un mesaj unui grup de oameni care nu te cunosc și să le câștigi încrederea prin discursul tău;
• Cum să transmiți un mesaj fără să pari plictisitor sau corporatist;
• Cum să transmiți un mesaj pe înțelesul unor oameni cu o înțelegere limitată asupra subiectului;
• Cum să te adresezi unui grup în funcție de pozițiile ierarhice ale fiecăruia;
• Cum să fii dur, dar plăcut în același timp când transmiți un mesaj LOR, oamenilor tăi, astfel încât să nu îi demotivezi;
• Cum să transmiți același mesaj, dar să îl formulezi diferit când îl comunici unor persoane cu două poziții ierarhice inferioare celei pe care o ocupi tu, cu o poziție ierarhică inferioară sau chiar unor persoane cu una sau mai multe poziții superioare ție;
• Cum să zâmbești când sufletul îți plânge;
• Cum să transmiți un mesaj trist fără să izbucnești în lacrimi, așa cum ai făcut-o de fiecare dată când ți-ai imaginat transmiterea mesajului;
• Cum să te păstrezi puternic și să-ți aperi convingerile întotdeauna.

Da, în trei ani de management, am avut ocazia de a învăța și experimenta multe. Mai am de învățat? În fiecare zi și cu fiecare ocazie, cu fiecare provocare nouă care apare, cu fiecare om nou cu care lucrez și care poate este atins de alți senzori pe care încă nu am învățat să îi emit. Citeam în urmă cu ceva timp un citat: Never stop learning, because life never stops teaching. Ține de fiecare dintre noi să ne dorim să învățăm din tot ceea ce ni se întâmplă, de la oameni cu experiență și să ne facem un obiectiv permanent din a ne autodepăși. Iar eu îmi doresc:

• Să pot învinge emoțiile întotdeauna și să nu le las să mă învingă uneori ele pe mine;
• Să pot să mă autoevaluez după orice sesiune de a vorbi unui grup de oameni, prin prisma schimbărilor pe care le generez în ei;
• Să pot să tranziționez cu ușurință de la grupuri mici la grupuri mari;
• Să învăț secretele comunicării non–verbale, prin gesturi, mimică și expresie;
• Să cresc, în fiecare zi, prin mesajele transmise și, mai ales, prin mesajele recepționate. 

Revenind la întrebarea inițială, De ce eu?, răspunsurile sunt multiple. Însă, cu siguranță, nu reprezintă un argument faptul ca îmi doresc. Ca mine sunt sute, sau chiar mii de oameni, sper eu. Faptul că pot sau merit? Nu sunt în măsură eu să spun acest lucru și, mai ales, nu sunt singura. Ce reprezintă un argument, într-adevăr, este obiectivul meu de a-i ajuta să crească pe cei 10 oameni din subordinea mea și de a-i ajuta, la rândul lor, să își dezvolte cei aproximativ 50 de alți oameni din subordinea lor. Garanția că învățăturile tale și mesajul tău vor fi auzite nu de om, nu de un manager, ci de alte 60 de persoane tinere care vor putea duce mai departe și crește ceea ce tu lupți să dezvolți: cultura vorbitului în public, de la cele mai fragede vârste, pentru că, așa cum spuneam și mai sus, în copilărie începe totul. Și dacă este rupt conturul sau visele  sunt frânte, șansele de a ajuta generațiile tinere să posede aceste abilități devin minime.

Atunci când obiectivul este unul comun – de a reuși să ajutăm oamenii să-și înfrângă temerile, să depăsească obstacole și să nu cunoască niciodata semnificația expresiei NU POT avem șanse să reușim.

La fel ca și tine, cred în furtuni și în capacitatea oamenilor de a le calma, în public și nu numai…